Asa cum v-ati obisnuit deja stimati cititori urmeaza jurnalul zilnic al unor vajnici emigranti de soi...apropos de emigranti de soi, o scurta paranteza - putini stiu ca eu, Ana Banana, ma trag dintr-o familie de emigranti, respectiv fratele bunicii mele a fost primul care a pus piciorul down under, prin anii 70, pe vremea aia era un pic mai greu de plecat si a avut parte de o urmarire ca-n filme, el cu salupa, securitatea dupa el...cel putin asa spun legendele familiei...a stat saracul initial intr-o tabara de refugiati in Istanbul - 1 an! si apoi a ajuns in Asia, apoi in Australia. Dus a fost si nu a mai pus piciorul in tara asta, asta da om curajos si hotarat. Asteptam sa il cunoastem si sa il intrebam pe unchiul Nelu mai multe despre peripetiile lui - el locuieste acum intr-o zona mai aproape de natura, dupa ce s-a saturat de Sydney si aerul poluat de acolo. Apoi fratele lui mama la vreo 3 ani dupa Revolutie a reusit sa plece si acum noi, tot cam la 15 ani distanta cate unu din familia noastra merge down under...
Deci revenind la ziua de azi si la cateva din izbutiile noastre -
1. dupa lupte seculare am luat biletele de avion pe 23 Iulie zburam Cluj - Bucuresti - Istanbul - Dubai - Sydney...in total vreo 28 de ore.
2. am cumparat o imprimanta color pt mama Soni...bunica mea computerista.
3. am dus la reciclat recolta de luna asta de peturi si hartie - 2 saci de peturi si doua cutii de hartie...recolta la care a contribuie in mod lunar si varul meu, mama Soni si o vecina. Inutil sa spun ca centrul asta de colectare desi are orar Luni-Vineri 9-16 azi la ora 12.30 nu era deschis deci am mers pana in Baci la alt centru...nici benzina pana acolo nu o scoatem dar deh, asta sunt eu si gargaunii mei ecologici de pe creier.
4. am pus pachet pe autobuz spre Sibiu o rochie pentru piesa jucata in seara asta de prietena mea, Camelia.
4. am facut fasole frecata si am mancat cu pofta.
5. am mers la alergat in parc.
Ana, ar trebui sa o intrebi pe mama Soni despre bunicul ei, adica strastrabunicul tau care ar fi sosit la Constanta, la bordul crucisatorului Potemkin, in urma cu mai bine de un veac. Pe strastrabunicul tau il chema Ilievici Nu Mai Stiu Cum (sau Ilyewichi?) si, dupa o sedere in Romania, a emigrat in Statele Unite ale Americii(?). Mama Soni si unchiu' Nelu (dar si Cosmi si Nicu) ar putea sa-ti spuna mai multe despre fantastica istorie. Probabil ca vom citi mai multe despre asta in romanul autobiografic al mamei Soni. Sunt si variante care sustin ca Ilievici nu ar fi sosit la Constanta la bordul crucisatorului Potemkin. Trebuie sa gasim un jurnalist de investigatie care sa ne ajute sa aflam adevarul :)
RăspundețiȘtergereDetalii despre Potemkin (sau Potiomkin) gasesti aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Russian_battleship_Potemkin
Voiajul spre Romania:
http://en.wikipedia.org/wiki/Russian_battleship_Potemkin#Voyage_to_Romania
Cred ca exista cel putin un film celebru avand ca subiect revolta de pe crucisatorul Potemkin . Te las pe tine sa sapi mai mult in directia aceasta.
Poate veti gasi candva, o ora si douasprezece minute, sa urmariti filmul acesta:
http://video.google.com/videoplay?docid=-1630669376406423668
Pare cumva stranie coincidenta ca unchiul Nelu a fugit cu o salupa din Constanta, locul in care in urma cu cateva decenii sosea la bordul lui Potemkin bunicul lui
Sunteti ca si pupati,
mitzu biciclistu
da chestia asta e clar o chestie de film...asa incet incet cu istoria familiei punem de un film de Oscar! Titanicu e fix pix.
RăspundețiȘtergere